Poliţia ieşeană - Istoric
Municipiul Iaşi, fosta capitală a Moldovei, astăzi reşedinţa judeţului Iaşi, centru cultural de referinţă al ţării, este atestat documentar prin privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni la 6 octombrie 1408. La fel de veche trebuie să fi fost instituţia Hatmaniei - "prinţipalnica poliţie pamântească. Cert este că Divanul Împlinitor al Moldovei (1828-1832), viitor Sfat Administrativ al Moldovei, menţionează, în actul său de naştere, din 28 decembrie 1828, în art. 17, existenţa Agiei, care reprezenta "poliţia moldovenească a Eşului". Şeful poliţiei din Iaşi purta denumirea de "aga", iar atribuţiile acestei poliţii erau: paza internă, liniştea publică, urmărirea şi prinderea infractorilor etc.
Prima lege care reglementează organizarea şi activitatea Poliţiei din Iaşi este Regulamentul Organic al Moldovei, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1832. Astfel, oraşul Iaşi era împărţit în "cvartaluri", conduse de către un comisar, în fruntea poliţiei se afla "aga", iar în fiecare reşedinţă de judeţ din Moldova conducerea poliţiei o avea un poliţai, maistru sau comisar. Responsabilitatea Poliţiei era de a asigura paza de zi şi de noapte a oraşelor, eradicarea speculei, circulaţia, supravegherea călătorilor, eliberarea biletelor de liberă trecere a străinilor, controlul hanurilor şi a locurilor de popas etc.
În Iaşi, se înfiinţa şi Tribunalul de Poliţie Îndreptatoare, pentru judecarea "gâlcevilor care se ivesc prin cârciumi şi altele". În depozitele Arhivelor Naţionale din Iaşi se găsesc atât sigiliul "Poliţiei Îndreptatoare din Iaşi" cât şi sigiliul "Poliţiei Îndreptatoare a Principatului Moldovei", ambele din 1834.
Foarte importantă pentru instituţia noastră este reglementarea din timpul domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghica (1849-1853; 1854-1856) intitulată Aşezamânt pentru reorganizarea Poliţiei Capitalei din 1850, original inedit, pus la dispoziţia noastră de Arhivele Naţionale Iaşi, însoţit de matriţa sigilată a "Poliţiei Capitale" din 1859. Aşezământul stabileşte regulile pentru poliţia generală, municipală şi judiciară din Moldova şi, în mod special, din Iaşi.
Unificarea Moldovei cu Munteniei sub Alexandru Ioan Cuza, în 1859, a creat cadrul propice unificării administrative. Legea comunală din 1864 stabilea ca Poliţia Iaşi să fie condusă de un Prefect de poliţie, existând două subunităţi, poliţia comunală specială şi poliţia administrativă.
Legea pentru modificarea organizării poliţiei comunale urbane din 19 decembrie 1902, completată de legea Vasile Lascăr "asupra organizării Poliţiei generale a Statului" din 1 aprilie 1903, care unifica poliţia administrativă şi comunală, stabilea ca Poliţia generală a Statului se afla sub conducerea directa a Ministrului de Interne. Ea se exercita de ofiţerii şi agenţii de poliţie sub conducerea, în Capitală şi în Iaşi, a prefecţilor de poliţie, iar in restul oraşelor şi în judeţe, a prefecţilor de judeţe; în plăşi a subprefecţilor iar in comunele rurale a primarilor.
Prefectura Poliţiei Capitalei şi Prefectura judeţului Iaşi, care funcţionau independent de prefectura judeţului, mai dispuneau, pe lânga ofiţerii de poliţie şi de un corp de sergenţi de oraş, de jandarmi pedeştri şi călare şi de agenţi speciali de siguranţă.
În baza legii din 1929 existau 7 inspectorate regionale de poliţie cu preşedintele în oraşele Bucureşti, Iaşi, Cluj, Chişinau, Cernauţi, Timişoara şi Craiova. Inspectoratele erau conduse de un inspector, ajutat de un subinspector.
Fiecare inspectorat de poliţie avea trei servicii:
- serviciul poliţiei administrative;
- serviciul poliţiei judiciare;
- serviciul poliţiei de siguranţă, fiecare condus de câte un comisar şef, ajutat de personalul necesar.
După al doilea razboi mondial, înfiinţarea Miliţiei, prin Decretul nr.25 din 23 ianuarie 1949, a reprezentat nu numai o schimbare de denumire, deşi atribuţiile noului organ erau aceleaşi cu cele ale fostei poliţii. Sigur, au existat legiferări care precizau rolul şi locul organelor de miliţie în aplicarea politicii P.C.R. În 1969, prin Legea nr. 21 se stabilesc atribuţiile instituţiei în acord cu noul context al împărţirii administrativ-teritoriale.
După 1989, nu denumirea instituţiei interesează - fosta miliţie, actuala poliţie - ci cadrul legislativ care-i reglementează functionarea şi mentalitatea oamenilor care aplica legea. Astfel, Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române vine să statueze locul şi rolul acesteia între instituţiile statului. Poliţia Româna face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului care exercită pe teritoriul ţării atribuţiile privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor.
